Cum a ajuns Chevron la Bârlad

În 2010, al SUA lansa Global Shale Gas Initiative, un program prin care-și propunea să răspândească revoluția gazelor de șist și să-și promoveze interesele economice – în limbaj birocratic, “să folosească o abordare guvern-la-guvern pentru a ajuta anumite țări să-și înțeleagă potențialul gazelor de șist.”

Creatorul programului era David Goldwyn, agent diplomatic special al Statelor Unite pentru afaceri energetice internationale.

Doi ani mai târziu, Goldwyn trecuse în mediul privat și o conferință de trei zile , în care încerca să convingă oficiali români de beneficiile gazelor de șist.

Nu toți participanții știau că lunch break-ul e pe banii Chevronului. Mihai Saramet, un profesor de geologie invitat la conferință, susține și acum că Chevron a fost doar participant. “Evident că în urma prezentării noilor soluții de vârf prin care se pot evita evenimentele nedorite apărute în trecut pe parcursul exploatării, ești tentat să spui un DA gazelor de șist”, mi-a scris pe mail.

Am mers și eu să văd ce se discută la conferință și am fost dat afară de Goldwyn însuși (tipul din dreapta). La telefon mi-au zis că m-ar primi cu drag, dar nu mai sunt locuri. Am mers oricum și am nimerit în pauza de cafea, când participanții degustau prăjituri și fursecuri. În sală erau doar câteva scaune așezate în semicerc și un ecran pe care rula o prezentare. Am fost imediat flancat de organizatori români și americani, care îmi repetau bilingv că ceea ce se întâmplă acolo nu e de interes public. M-a dat afara chiar David Goldwyn, fostul agent diplomatic, spunând: “Scuze, băieți, conferința asta e numai pentru factorii de decizie. O să vă trimitem pe mail ce s-a discutat”. N-a trimis nimic.

Firma sa, Goldwyn Global Strategies, se laudă cu “o experiență neegalată în lucrul cu factorii de decizie, atât autohtoni cât și străini”. Între două posturi în guvernul american, David Goldwyn pentru companiile petroliere la îndulcirea relațiilor diplomatice dintre SUA și regimurile represive din Libia și Turkmenistan.

Printre reușitele Inițiativei Globale pentru Gazele de șist (între timp, rebotezată mai subtil – “Unconventional Gas Technical Engagement Program“) se numără scutiri de la regulile de mediu în Ucraina și convingerea guvernului polonez să nu taxeze gazele de șist la un nivel comparabil cu Occidentul.

Era doar începutul campaniei diplomatice pentru gazele de șist.

Fostul ambasador al SUA în România, domnul Mark Gitenstein, a fost unul dintre cei mai înfocați suporteri ai gazelor de șist. Gitenstein a lăudat succesul economic pe care l-au obținut americanii “fără consecințe pentru mediu”, a luat Guvernul la întrebări pentru amânarea avizelor de explorare și a sugerat că, dacă acceptă exploatarea șisturilor, românii ar putea să plătească de cinci ori mai puțin pentru gaze.

““, mi-a spus fostul ambasador într-un interviu telefonic.

Primăvara lui 2012 a fost momentul cheie pentru afacerea gazelor de șist. Atunci s-a semnat concesionarea către Chevron a unei treimi din județul Constanța pentru 30 de ani, atunci și-a asumat guvernul Ungureanu ca obiectiv exploatarea, atunci au început și protestele.

Tot atunci Gitenstein a avut o serie de întâlniri cu Chevron și cu oficiali români. Fostul ambasador admite că întâlnirile au avut loc, dar spune că nu a avut nici o legătură cu semnarea contractelor. “, a spus Gitenstein despre una dintre întâlniri.

“Nu sunt conștient de vreun rol pe care ambasadorul Gitenstein să-l fi jucat”, mi-a spus Tom Holst, șeful Chevron România, când am reușit să-l prind la finalul unei conferințe. A negat de trei ori orice legătură. “Nu știu de nici o întâlnire la care a participat.”

Înainte să fie ambasador, Mark Gitenstein , conform biroului pentru documente publice din Senatul american.

Conform declarației sale de avere, Gitenstein avea în 2009 acțiuni în , inclusiv în companii de energie cum ar fi ExxonMobil. În martie 2012, Exxon a anunțat că va începe lucrările de explorare pentru zăcăminte de gaze din Marea Neagră, iar soția lui Gitenstein, Elizabeth, a trebuit să renunțe la acele acțiuni.

Tot pe numele soției apar nouă concesiuni de gaze naturale în Oklahoma, care i-au adus între 35.508 și 102.000 de dolari în 2009, anul în care a depus declarația de avere.

Atunci, după alegerea lui Obama, Gitenstein urma să fie numit în funcția de șef al Biroului de Politici Legale din Departamentul de Justiție, dar a fost respins din cauza activității sale de lobby. Un raport al asociației Public Citizen îl acuza atunci că a făcut lobby pentru legi împotriva transparenței, în beneficiul marilor corporații.

“Nu sunt lobbyist!” a repetat de câteva ori Mark Gitenstein în interviul telefonic. Însă spun altceva. Mai mult, într-un interviu din Wall Street Journal din 2009 chiar el recunoștea că face lobby și că asta i-a stricat combinația de la Departamentul de Justiție: “Biden and President Obama had first approached me about serving as the head of the Office of Legal Policy for the Department of Justice, but the trial bar wasn’t too thrilled with that, partly because of the lobbying work I’d done at Mayer Brown.”

Așa că Gitenstein a primit , postul de ambasador în România.

În cazul diplomaților nu se mai aplică aceleași restricții etice la ca posturile guvernamentale interne. Ba chiar se inversează situația – intră în fișa postului să reprezinți companiile din țara ta. Ambasada SUA din București oferă un serviciu de “diplomație comercială” – companiile pot să “beneficieze de intervenția coordonată a guvernului SUA la guvernul român pentru a proteja interesele comerciale americane”, ca și de “acces la advocacy comercial pentru ofertele de achiziții publice”.

După ce și-a încheiat postul de ambasador, Gitenstein s-a întors la firma de avocatură din Washington D.C. și va fi reprezentantul unor investitori care vor să intre pe piața din România (nu a vrut să-mi spună care-s investitorii ăia).

În același timp, a devenit membru în consiliul Fondului Proprietatea, care deține acțiuni în toate firmele românești de petrol, gaze și electricitate.

Mandatul lui Gitenstein s-a terminat în decembrie anul trecut. Vezi cine a preluat ștafeta…

Anul trecut, Victor Ponta a devenit prim-ministru și a impus un moratoriu pe operațiunile legate de gaze de șist. Partidul lui își petrecuse ultimele luni în opoziție, atacând guvernul care vinde țara străinilor și ne otrăvește apele.

Așa că lumea a fost surprinsă când, la scurt timp după venirea la putere și câștigarea alegerilor locale, premierul a anunțat că are un nou consilier pe probleme de strategie economică: Wesley Clark, un general american în retragere, director la compania BNK Petroleum, care are concesiuni de gaze de șist în Polonia.

Ponta a explicat în direct că l-a întâlnit pe Wesley Clark la Viena, la o conferință despre energie, și l-a convins să devină “consilier voluntar“.

“Printr-o cunoştinţă comună, a fost un noroc extraordinar, ne-am întâlnit şi astăzi a venit în România. Este o mare oportunitate, generalul Clark este un extraordinar economist, este implicat la nivelul cel mai înalt în strategii economice, este un om pe care oricine l-ar vrea, iar un prim-ministru nu ar rata o asemenea ocazie. I-am promis că vom rezolva rapid criza politică şi că vom avea în continuare o justiţie independentă.”

“Ştiu că gazul de şist are un viitor extraordinar în România“, a declarat Wesley Clark pentru Adevărul.

Cred că voi putea atrage investitori şi creşterea economică a României. Ştim că există o revoluţie energetică în desfăşurare în lume, iar în România există un potenţial al carburilor, există surse de apă care pot produce energie. Consider că România poate deveni un principal exportator de energie”, a mai spus generalul Clark.

Wesley Clark are un CV spectaculos, care l-a purtat din fruntea armatei în vârful politicii și apoi a afacerilor cele mai influente – cele cu energie. A petrecut 34 de ani în armată și a ajuns cel mai sus, general de patru stele, cu o lungă listă de medalii. A fost comandantul trupelor NATO din Europa în timpul războiului din Kosovo. Un episod din Kosovo a rămas în folclor: trupele britanice trebuiau să să ocupe aeroportul din Pristina, dar până să ajungă acolo s-au instalat soldații ruși. Clark a dat ordin să-i atace pe ruși și să cucerească aeroportul, dar căpitanul britanic a refuzat cu replica “Domnule, nu o să pornesc al Treilea Război Mondial pentru tine.”

După ce s-a retras din armată, Clark și-a propus să devină președinte. A câștigat alegerile preliminare din Oklahoma, dar s-a retras ca să-l susțină pe John Kerry. În afaceri a avut mai mult succes: este co-președinte într-un puternic grup de lobby pentru , Growth Energy, și director la BNK Petroleum.

În ceea ce privește activitatea propriu-zisă în funția de consilier al prim-ministrului, Guvernul nu mi-a răspuns la repetatele cereri de informații. Cert e că, după numirea lui Clark, premierul a făcut o schimbare de 180 de grade, de la tânăra speranță ecologistă la susținătorul necondiționat al exploatărilor.

Citește mai multe despre asta în Jocul Politicienilor.

Aventura gazelor de șist din România a plecat de la Frank Timiș, cetățeanul româno-australian care a pornit și afacerea Roșia Montană în 1995, iar acum a trecut la minereuri africane.

Frank Timiș avea o firmă numită Regal Petroleum, care a concesionat mai multe perimetre de gaze convenționale în România, fără rezultate spectaculoase. În septembrie 2010, Regal a vândut către Chevron perimetrul Bârlad, de 6.530 km2, pentru 25 de milioane de dolari.

Contractul de concesiune pe care Chevron l-a cumpărat era valabil până la 1 martie 2013, cu posibilitatea extinderii pentru încă 2 ani jumate.

Pentru prima fază a proiectului, prospecțiunile seismice, Chevron a angajat Prospecțiuni S.A., firma lui Ovidiu Tender, căruia Frank Timiș i-a nășit copiii și îi este mentor în afaceri.

Resursele din Bârlad sunt față de cele din sudul Constanței.

Pentru obținerea concesiunilor din Vama Veche, Costinești și Adamclisi a fost nevoie de mai multă muncă, dar asta nu înseamnă că autoritățile române au opus vreo rezistență (vezi aici articolul despre asta).

Chevron și guvernul american au finanțat diverse excursii în SUA și Polonia. Cea mai mare s-a petrecut anul ăsta, în martie, când 16 oficiali români și directori de companii energetice și-au petrecut 10 zile în Texas la inițiativa Agenției pentru Comerț și Dezvoltare din SUA. Oficialii au văzut demonstrații de la Chevron, Halliburton, ExxonMobil și Cameron.

Gazele de șist sunt menționate și în Parteneriatul Strategic pentru Secolul 21 dintre România și Statele Unite, care a fost semnat la Washington pe 13 septembrie 2011 de Traian Băsescu și Barack Obama, cu ocazia instalării scutului anti-rachetă în România. Printre obiectivele militare s-a strecurat și unul care menționa dezvoltarea gazelor de șist.

Consilierul politic pe probleme de securitate energetică al Ambasadei României la Washington din acea perioadă, , e acum pentru relații guvernamentale în România.