Problema gazelor de șist poate fi judecată și ca un raport între riscuri și beneficii. În America, beneficiile au pus momentan în umbră accidentele și contaminările. În România, beneficiile se întrezăresc a fi mult mai mici.
Raportul acceptabil între riscuri și beneficii e ceva subiectiv: pentru unii, nici o sumă de bani nu poate justifica punerea mediului natural în pericol. Pentru alții, dezvoltarea economiei trebuie făcută cu orice preț.
Dincolo de preferințele astea, sunt o serie de schimbări pe care le putem face ca să fim siguri că nu rămânem și fără bani, și fără resurse, și poluați. Am discutat cu specialiști de pe ambele părți ale oceanului și am făcut o listă deschisă cu măsuri pe care le putem cere de la politicieni.
Dacă te îngrijorează riscurile de mediu și impactul asupra comunității:
► Statul trebuie să evalueze riscurile de mediu înainte de a face acorduri pentru exploatare;
► Să adopte garanții suplimentare de mediu pentru gazele de șist;
► Cel puțin o parte din redevențe să se întoarcă la comunitatea locală.
Dacă te interesează mai degrabă un business bun pentru statul român:
► Statul trebuie să mărească toate redevențele;
► Statul trebuie să facă propriile evaluări ale zăcămintelor și să ceară mai mulți bani pentru exploatare;
► Să cântărească toate opțiunile și să nu folosească frica de ruși/americani drept argument economic;
► Să nu-și mai schimbe părerile după cum bate vântul.
Primul lucru pe care îl putem face e să ne informăm din surse cât mai OK. Există mai multe proiecte jurnalistice despre gazele de șist. Cele din care eu am înțeles cel mai multe sunt astea:
Drilling down – The New York Times
Fracking – ProPublica
From Poland to Pennsylania – Pulitzer Center
Dacă aveți alte idei, hai să le discutăm la comentarii:
E mai greu să se răzgândească dacă au făcut contractul și descoperă riscurile când stă să-nceapă exploatarea.
După cum s-a văzut în America, riscurile variază mult și trebuie analizate în funcție de factorii locali.
În România, de exemplu, mișcările seismice sunt foarte atipice și trebuie studiat impactul pe care o să îl aibă seismicicitatea superficială crescută (și alte chestii alambicate).
Citește mai multe: Care sunt riscurile
În America au sărit pe gazele de șist ca niște cowboy și abia acum încep să se dezmeticească și să impună reguli;
Uniunea Europeană lucrează la asta, cu puțin noroc nu va fi nevoie decât să așteptăm până sunt gata și să le punem în aplicare.
Ei suportă riscurile și disconfortul unei activități industriale intruzive.
Dacă gazele de șist sunt un miracol economic (așa cum susțin mulți), localnicii trebuie să fie primii care beneficiază de el.
Citește mai multe despre reacția localnicilor: Cocktail Bârlad
Asta-i cea mai rușinoasă parte. România are printre cele mai mici redevențe din Europa (3.5-13%).
Citește mai mult despre beneficiile pe care le ratează țara noastră:
Ce câștigă România
Asta a spus-o chiar unul dintre diplomații americani trimiși la București să promoveze gazele de șist.
Sunt două căi: ori lași compania să-și asume riscul concesionării “în orb” (dacă găsesc resurse, le dai pe puțini bani), ori faci tu explorarea și concesionezi pe mulți bani cele mai bune perimetre.
România e o țară mică, nu e atât de greu să facă un “recensământ al resurselor”, iar beneficiile ar fi imense.
Politicienii folosesc țeapa pe care o luăm cu importurile de gaze la suprapreț de la ruși ca argument pentru a ne băga în altă țeapă. România are destule variante de aprovizionare cu energie. Citește despre asta aici: Ce câștigă România
Asta sperie investitorii onești și îi atrage pe țepari, care înțeleg că totul e negociabil și pot să dea un tun dacă se împrietenesc cu cine trebuie.
Citește mai multe:
Jocul politicienilor
