Beneficiile gazelor de șist pot fi semnificative. În Statele Unite, “revoluția gazelor de șist” a contribuit la după criză. Avalanșa de noi resurse a redus dependența de importuri, a prețul gazelor, industriile conexe au fost revitalizate și o mulțime de oameni s-au îmbogățit.
Problema e că în Europa nu poate fi replicat modelul american (din cauza diferențelor de geologie, infrastructură, distribuție a populației și drepturi minerale), după cum spun numeroase studii oficiale și chiar șefii din companiile petroliere atunci când nu fac PR.
O problemă și mai mare e că România își manageriază dezastruos resursele. Statul ia unele dintre cele mai mici din lume, negociază prost contractele, nu consultă publicul înainte să ia decizii care îl afectează, oferă informații puține și înșelătoare. Apoi face campanii pe bani publici în care să ne convingă că totul e OK.
Cetățeni din Păltiniș dezbat geopolitică: “Dacă încep ăștia exploatarea eu îmi iau stupii și cer azil politic.”
România își dă resursele pe mărunțiș
Anul trecut, oamenii din Pennsylvania au câștigat din redevențe pentru gaze de șist de trei ori mai mult decât a luat statul român pentru toate resursele lui minerale. Țăranii și proprietarii terenurilor pe care s-au pus sonde au primit peste 1,2 miliarde de dolari în 2012, conform unui studiu al Associated Press. În același an, Guvernul României a anunțat că a strâns doar 446 milioane de dolari (1,5 miliarde de lei).
Asta nu-i pentru că n-am avea resurse. România e de două ori mai mare și mai populată decât Pennsylvania, are un relief similar și resurse minerale cu duiumul. Suntem printre primii din Europa la capitolul ăsta.
România are unele dintre cele mai mici redevențe din lume. Firmele care exploatează gaze naturale trebuie să cedeze statului între 3,5 și 13% din ceea ce extrag. Apoi mai plătesc impozitul pe venit de 16%.
La americani e mai mult decât dublu: 12.5-30% redevențe plus 35% impozit pe venit. În Novergia e triplu: 50% +28%.
“Avem redevențele mici pentru că au fost făcute când toate companiile erau de stat și statului nu-i păsa“, spune Ana Otilia Nuțu, analist de energie la think tank-ul bucureștean Expert Forum.
În America, redevențele merg la proprietarul pământului. În România (și în toată Europa, de altfel), statul încasează totul. Și, într-o țară cu un nivel al corupției similar cu cel al Arabiei Saudite, puțină lume se așteaptă ca banii să fie folosiți la ceva bun. Comunitatea locală nu primește nimic din tranzacția asta.
Premierul Victor Ponta a spus că plănuiește să mărească redevențele în 2014 și că o va face probabil diferențiat pe categorii de resurse. Însă contractele cu Chevron (pe care le puteți accesa aici) nu menționează nimic despre o eventuală schimbare a redevențelor. Am consultat mai mulți avocați și angajați ai Guvernului, iar părerile au fost împărțite – e neclar cum ar putea statul să schimbe termenii sau să rezilieze contractul după ce compania a făcut investiții de sute de milioane de dolari.
“La nivelul ăsta, e până la urmă o negociere politică”, a spus un avocat care mi-a cerut să nu-i dau numele, ca să nu fie asociat cu contractele Chevron. Iar obiectivul politic principal al României este “consolidarea relațiilor cu SUA”, după cum a spus președintele Băsescu într-o întâlnire la București cu directorul CIA, John O. Brennan.
Chiar dacă guvernanții ar vrea să alinieze taxele României cu Europa, s-ar putea să pățim ca polonezii:
Polonia, aflată într-o poziție mai strâmtorată energetic, s-a declarat deschisă gazelor de șist, dar nu înainte să-și mărească taxele pe hidrocarburi, la o valoare tot sub standardele vestice: 40%. Curând, ExxonMobil a abandonat concesiunile din Polonia (parțial și din cauza rezultatelor slabe la foraj) și Chevron a avertizat că ar putea să facă la fel dacă i se pun piedici legislative. Polonia a amânat noile taxe până în 2020.
Lucrurile sunt mult mai simple în opinia lui Alexandru Pătruți, cel care a semnat contractele cu Chevron în calitate de președinte al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale: redevențele pentru gazele de șist ar trebui să fie pur și simplu mai mici, pentru că sunt mai dificil de extras.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale
Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) este instituția care ține în mână petrolul și gazele țării. După ce a refuzat să răspundă la mai multe întrebări despre contractele cu Chevron și procesul de negociere (pe motiv că sunt secretizate), am aflat câte ceva dintr-o dezbatere de la Parlament.
Dorin Cojocaru, directorul ANRM, a recunoscut că nu a știut să negocieze cu corporația: “Poate că într-adevăr ANRM a greşit în momentul în care a trecut în acele contracte cu Chevronul şi această cerinţă de a scrie la definiţia gazelor şi «gaze neconvenţionale (de şist)». Este un lucru pe care pur şi simplu nici nu trebuia să-l scriem, pentru că a fost o dorinţă a Chevronului, într-adevăr…”
ANRM susținuse în repetate rânduri că nu e nici o diferență legală între gazele convenționale și gazele de șist și că nici nu e nevoie de așa ceva. Abordarea relaxată asupra politicii energetice se poate observa și în răspunsul pe care directorul Cojocaru mi l-a dat la o cerere de informații:
După ce i-am mai trimis un mesaj, domnul Cojocaru a revenit cu clarificarea:
Agenția a lansat recent site-ul infogazedesist.eu, în cadrul unei campanii pe care a plătit 122.310 Euro – jumătate bani publici românești, jumătate bani publici europeni printr-un program al Comisiei Europene.
Site-ul folosește ca materiale de informare și contrazice tocmai rapoartele Comisiei Europene, care i-a dat parte din finanțare.
ANRM prezintă ca mituri informații de autoritățile americane, de Comisia Europeană și chiar de unele companii de petrol și gaze:
“Forarea gazelor de șist utilizează mult mai mult teren decât exploatarea energiei convenționale.”
“Fracturarea hidraulică folosește cantități enorme de apă.”
“Fluidele de fracturare hidraulică conțin substanțe chimice periculoase care nu sunt făcute publice.”
“Evacuarea apelor uzate dăunează mediului înconjurător.”
În timpul ăsta, propriul site al ANRM, care trebuia să le explice românilor cum le manageriază resursele, e o epavă. Nu funcționează decât prima pagină.
Agenția s-a remarcat de-a lungul timpului prin poziții care susțineau companiile, deși rolul ei e să apere interesul statului român.
Trei foști președinți ai ANRM au fost acuzați în 2009 chiar de Guvern că au favorizat compania Sterling Resources prin contracte adiționale la concesiunile din Marea Neagră. Unul dintre cei trei președinți e Mihail Ianaș, care a devenit ulterior reprezentantul Regal Petroleum, compania lui Frank Timiș care a vândut concesiunea Bârlad către Chevron.
România e deja una dintre cele mai independente energetic țări din Europa
Argumentul principal al politicienilor în susținerea necondiționată a contractelor cu Chevron e nevoia României de a deveni independentă energetic. Dar România e deja una dintre țările europene care stă cel mai bine la capitolul ăsta.
“E unul dintre puţinele domenii la care suntem premianţi, suntem pe locul trei în Europa. Pe locul întâi este Danemarca, iar pe locul al doilea este Estonia. Avem o dependenţă de 20%, potrivit Eurostat, faţă de materie primă energetică”, a spus Iulian Iancu, Preşedintele Comisiei de Economie şi Industrie de la Camera Deputaţilor.
România își produce mai mult de trei sferturi din necesarul de gaze naturale și importă restul din Rusia, la un preț de patru ori mai mare decât cel din SUA. Zăcămintele pe care le exploatăm acum ne mai țin încă 15-20 ani, conform ANRM. Țara e într-o cursă pentru a găsi noi resurse sau locuri mai prietenoase din care să importăm. “Nu sunt în război cu Rusia, dar vreau ca țara mea să depindă cât mai puțin de importurile de gaze”, a spus prim-ministrul Ponta.
Vestea bună e că mai avem destule resurse pe care le putem exploata în viitor. Dobrogea, locul în care Chevron vrea să sape după gaze, e una dintre cele mai bune zone din lume în care poți pune centrale eoliene, conform unui studiu Ernst & Young. 170 de kilometri spre est, Marea Neagră e aproape neatinsă de exploatări și a devenit un punct de atracție pentru marile companii. ExxonMobil a făcut un parteneriat cu Petrom pentru a explora zăcămintele românești off-shore și până acum a raportat rezultate foarte bune.
România mai are varianta de a importa gaze din zona Mării Caspice, printr-o conductă între Azerbaidjan și Georgia, apoi pe vase care să-l aducă până în portul Constanța.
Ceea ce politicienii numesc “independență energetică” înseamnă doar beneficiul de a-ți cumpăra propriile gaze cu un discount. Chevron și celelalte companii vor putea vinde gazele oriunde doresc. Costul transportului ne va da prioritate, însă recenta liberalizare a prețurilor la gaze înseamnă că vom plăti prețuri europene.
Între America și Rusia
Beneficiile reale se văd doar în domeniul politicii externe. Contractele cu Chevron apropie România de SUA și o îndepărtează de Rusia – o prioritate pentru președintele Băsescu.
În cazul Poloniei și Bulgariei, strategia pare să fi funcționat. Simpla apariție a gazelor de șist pe agenda politică a convins Rusia să le dea discounturi de 15-20% la prețul gazelor.
Un raport al Ministerului Dezvoltării din Rusia spune că inundația de gaze naturale din America de Nord o să-i oblige pe ruși să scadă prețurile pentru europeni cu 25%, chiar și dacă Europa nu-și exploatează propriile zăcăminte.
“Sunt sigur că opțiunea gazelor de șist e un bun instrument pentru relațiile noastre pe termen lung cu Gazprom și Rusia”, a spuns Günther Oettinger, comisarul european pentru energie.
Însă autoritățile nu le-au explicat asta cetățenilor din Bârlad. Pentru ei este o luptă între corporația satanei și oștirea creștină.
La ce trebuie să se aștepte bârlădenii ▶ Care sunt riscurile?
O trecere în revistă optimistă a beneficiilor găsești pe site-ul alianței companiilor americane care exploatează gaze.
Sursa: US Energy Information Administration
Spre deosebire de America, în România resursele minerale aparțin exclusiv statului. Pentru gazele naturale, redevența este între 3,5 și 13% din ceea ce se extrage, în funcție de debitul zăcământului.
