Mi-am petrecut un an jumate printre oameni preocupați de gazele de șist, de la țăranii îngrijorați din Vaslui până la fermierii disperați din Pennsylvania, printr-o babilonie de politicieni, afaceriști și activiști.
(dacă n-ai citit investigația, începe cu prima pagină)

Răsfoiam zilele astea miile de poze și documente din care am construit site-ul ăsta și m-a izbit cât de multe au oamenii în comun.
Când vorbeam cu familia McIntyre din Woodlands îmi mai fugea mintea și aveam senzația că-s în casa unor oameni din Păltiniș, Vaslui. Doar că cei din Păltiniș vorbeau la viitor, pe când cei din Woodlands trăiseră deja toate grozăviile…

M-am apucat să scot din arhiva foto portrete ale oamenilor prinși în bătălia asta pentru resurse, pentru bani, pentru natură sau pentru capital politic:

6 martie 2012: Activistul Alexandru Alexe e suit într-o dubă de jandarmi la primul protest anti-fracking din România: o mână de oameni s-au strâns la Ministerul Economiei, în timp ce guvernanții băteau palma cu Chevron. Jandarmii nu erau așa de prietenoși atunci…

10 martie 2012: Deputatul Adrian Solomon era, înainte de alegeri, inamicul gazelor de șist. Organiza oamenii la protest, depunea un proiect de lege pentru interzicerea fracturării hidraulice, vorbea cu aplomb despre natura curată și dușmanii care vor s-o distrugă. Luat de val, l-a și amenințat cu moartea pe prim-ministru. După alegeri, s-a sucit odată cu partidul lui și acum acuză protestatarii că sunt plătiți de elvețieni și austrieci. (am scris un articol întreg despre politicienii oportuniști)

12 martie 2012: Vasile Vânătoru, primarul din Banca, își conduce comuna cu o mână tremurândă. A venit Chevronu’, le-a zis că da, au venit sătenii supărați, a zis că nu, chit că partidul lui zicea că da. Dom’ primar merge după înțelepciunea strămoșească: ne zbatem noi aicea, da’ tot cum vor ‘ăi de sus se face…

12 martie 2012: Guzganu Gheorghiță e un tânăr activist de partid din Banca. Pedeleul lui era promotorul Chevron, dar el n-a putut să ignore trezirea cetățenească din comună și s-a alăturat mișcării contra, organizată de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.

22 martie 2012: Primarul Bârladului, Constantin Constantinescu, era emoționat în ziua primului protest anti-fracking. După ce a fost vizitat de Chevron (îi confundase cu Chevrolet), a fost convins de cetățeni să se împotrivească străinilor cotropitori. Le-a montat scenă și sonorizare, apoi a ținut de acolo un discurs mobilizator. După alegeri, s-a sucit și susține cotropitorii.

22 martie 2012: Ioan Porumb, primarul din Rădești, Galați, și-a suit oamenii într-un autocar și i-a adus la Bârlad, temându-se că apa contaminată o să meargă la vale și-o să ajungă și la ei. E un MC grozav, își dirijează trupa pentru coregrafii deosebite și țipă mai tare când se apropie o cameră de filmat.

22 martie 2012: Au ieșit în stradă și angajații de la pompe funebre. Și-au făcut pancarte din ce aveau și ei printre coșciuge. Au scris pe banner “Nu exploatării gazelor de șist” și un cap de mort mai nătăfleț.

22 martie 2012: Primul protest de la Bârlad a uimit țara, iar cel mai hardcore discurs a fost al protopopului Vasile Lăiu. (detalii)

23 martie 2012: Paul Dumitriu, un elev de-a unșpea de la cel mai bun liceu din Bârlad, a aflat de pe net de treaba cu gazele de șist și a început imediat să mobilizeze lumea. A ajuns mascota primului protest, yes we can-ul bârlădenilor. (detalii)

5 iunie 2012: Prim-ministrul Victor Ponta primește premiul “tânăra speranță ecologistă” pentru că a impus un moratoriu asupra explorării și exploatării gazelor de șist și a promis să oprească proiectul Roșia Montană. Știm cu toții ce s-a întâmplat după aia 🙂

10 noiembrie 2012, orășelul Beaver, Pennsylvania, întrunire a cetățenilor anti-fracking. Reverendul Jim Hamilton ține o predică la fel de înfocată ca Părintele Lăiu din Bârlad.

10 noiembrie 2012: John McIntyre se îngrozește în timp ce nevastă-sa rememorează coșmarul în care s-a transformat viața lor după ce sondele de gaze de șist din jurul comunității lor le-au contaminat apa. (citește reportajul)

12 noiembrie 2012: Janet McIntyre a căzut pe scări și și-a rupt mâna în timp ce distribuia bidoane vecinilor rămași fără apă.

6 februarie 2013: Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui, discută cu cetățenii nemulțumiți că nu sunt primiți la un town hall meeting organizat de Chevron.

6 februarie 2013: Conducerea Chevron ține o conferință de presă la Vaslui și anunță că va dona o ambulață pentru spital. Ziariștii locali sunt ostili, dar nu le pun nici o problemă. Întrebările sunt ceva în genul da’ spuneți acu’ ce comision ați dat la consiliu’ județean!

6 februarie 2013: Sorin Popovici, un apicultor vasluian, și-a activat comunitatea, care a ajuns să dea o hotărâre de consiliu local pentru interzicerea explorării și exploatării gazelor de șist (a fost anulată ulterior de prefectură). “Dacă încep ăștia exploatarea îmi iau stupii și cer azil politic.”

4 aprilie 2013: După ce primarul le-a interzis să manifesteze în centrul orașului, oamenii s-au strâns la biserica Sf. Ilie, unde părintele Vasile Lăiu a ținut o slujbă anti-fracking. “Așa s-ar putea asemăna: o armată invadatoare cu unele corporații străine; căpetenia vrăjmașă cu unii manageri de companii; divanul boieresc cu guvernul; trădătorii de neam și de țară cu lobbyiștii.” (citește reportajul)

4 aprilie 2013: După ce au ieșit de la biserică, enoriașii s-au transformat în protestatari și s-au dus la primărie. Erau mai mulți tineri cu măști de gaze, trademark-ul protestelor anti-fracking. Unul dintre băieții cu mască era cu părinții, la finalul protestului și-a dat-o jos și i-a dat-o mamei s-o bage în gentuță 🙂

1 septembrie 2013: Matei Budes, membru al Asociației Vira (care a făcut primele campanii de informare la Bârlad), duce protestul mai departe în cadrul mișcării pentru Roșia Montană.

Bonus: Ștefan Mako, jurnalistul șobolan care m-a însoțit la Bârlad.