Acum ceva timp am primit un calendar de la Chevron – un plic lucios din care am extras un fel de cărți de joc cu ciobani, flori, fete frumoase, care cu boi, cruci… scene tipic românești, perfecte ca-ntr-un album IKEA. Mesajul era că nu suntem așa de diferiți – toate activitățile umane sunt schimburi de energie, iar compania nu vrea decât să ducă tradițiile la nivelul următor. Sloganul nu-neapărat-distopic: “The Power of Human Energy“.
Localnicii au făcut același lucru cu Chevron – i-au luat identitatea atent lucrată și au întors-o pe dos: invadatorul străin în fața căruia îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul, așa cum facem de sute de ani. Potențialul de dialog între cele două perspective este zero. Tentativele de dezbateri publice au sfârșit ca scene din Alexandru Lăpușneanul.
Chevron a anunțat că se retrage din România, deci a venit momentul să fac și eu un fel de calendar. Urmăresc de trei ani subiectul gazelor de șist, de la primele zvonuri apocaliptice printre blocurile din Bârlad până la șmenurile geopolitice dintre SUA și Rusia. Asta-i povestea la care am ajuns după ce am pus cap la cap toate informațiile:
Un cocoș trece strada și-apucă din zbor un fluture cît un pui de pisică, o mamaie stă cu fundul pe asfalt și picioarele-n șanț, un tip cu pantaloni army face jogging pe lîngă cal, un copil scoate bicla din curte și-i inspectează roțile, o fată în costum național și ciocate albe din Dallas așteaptă în stația de autobuz, doi bătrînei mînă o capră cu doi iezi.
Mașina lasă satele-n spate, trece dealul pe-o transalpină de Bîrlad și nimerește într-o sălbăticie cît vezi cu ochii, doamna de la volan spune „Ăsta-i capătul lumii, zici că-i Pampas!”, domnul din dreapta ei răspunde „Aici a fost fund de mare sarmatică”. Cîmpuri și dealuri fără sfîrșit, doamna de la volan e maică-mea, domnul e tăică-miu, născut și crescut în satul Ruși, la 8 kilometri de satul Puiești.
Puieștiul e al doilea sat pe harta de exploatare a Chevronului. Anul trecut au construit prima sondă de explorare la Pungești și localnicii au protestat atît de vehement încît Jandarmeria a intervenit masiv și a ocupat satul pentru cîteva luni. În timpul ăsta, americanii au obținut avizele de mediu și de construcție pentru amplasarea unei alte sonde pe un teren de două hectare, în extravilanul Puieștiului.
La Puiești (50km mai la vale), autoritățile locale au fost de la început de partea oamenilor. Consiliul local a votat în două rînduri interzicerea exploatării și a propus organizarea unui referendum de consultare a populației.
Doar că în România comunitățile locale nu au vreun cuvînt de zis în exploatarea resurselor naturale – conform legii, ele aparțin statului. Așa că prefectura Vaslui a atacat în contencios hotărîrile consilierilor din Puiești și a obținut anularea lor. Continue Reading…
Pentru mai bine de 24 de ore, un sat din România a fost ocupat de trupe guvernamentale, care au înlocuit autoritățile locale și au instituit neoficial stare de urgență, pentru a ajuta compania Chevron să înceapă operațiunile de explorare a gazelor de șist.
250 de jandarmi în blindate și echipament de luptă au descins la 4 dimineața, au aruncat în dube câțiva săteni, au blocat drumurile de acces și au patrulat nonstop pe dealuri. Cine îndrăznea să iasă pe uliță era urmărit și legitimat. Nu lăsau pe nimeni să treacă “granița”, fie că erau localnici, jurnaliști sau copii care mergeau la școală.
Noi am reușit să intrăm, alături de un fotograf de la France Presse, după ce am făcut târâș pe coate două ore prin stufăriș. Înăuntru, în satul ăsta amărât din Vaslui, am surprins o imagine rară a jocurilor de putere dintre politicieni, populație și corporație. Deznodământul va influența toată România.
Bine ați venit în Pungești!
“Actele la control. Nu vă mai întreb unde mergeți, nu?” La vreo 5km de sat, cum cotești de pe drumul național și pornești spre măruntaiele Vasluiului, e un filtru de poliție. Ne lasă să trecem, parcă le e și milă de noi, știu ce urmează.
Intrarea în Pungești e ca vama transnistreană. Lumini roșii de la stopurile mașinilor oprite, lumini orbitoare de la farurile dubelor de jandarmi parcate pe mijlocul străzii. Se văd doar contururi: garduri metalice, bocanci, zeci de jandarmi mascați.
